Ruminația se simte ca gândire productivă. Nu e. Diferența e că rezolvarea de probleme se termină — ajungi la un pas de făcut — în timp ce ruminația se învârte pe aceeași buclă, adesea centrată pe „de ce”.
„De ce mi se întâmplă mie?”, „de ce sunt așa?”, „ce ar fi fost dacă?” — sunt întrebări fără răspuns disponibil, deci mintea le reia. Cu cât le reia mai mult, cu atât dispoziția scade, iar dispoziția scăzută face gândurile negative mai accesibile. Bucla se autoîntreține.
Cercetarea lui Susan Nolen-Hoeksema a arătat consecvent că stilul ruminativ prezice apariția și durata episoadelor depresive, independent de severitatea inițială. E și una dintre explicațiile propuse pentru rata mai mare de depresie la femei, deși factorii sunt multipli.