Sari la conținutul principal

Ruminație

Se mai numește: gândire în cerc

Reluarea repetată a acelorași gânduri despre o problemă, fără a ajunge la o soluție. Cel mai puternic factor de menținere a depresiei.

Ruminația se simte ca gândire productivă. Nu e. Diferența e că rezolvarea de probleme se termină — ajungi la un pas de făcut — în timp ce ruminația se învârte pe aceeași buclă, adesea centrată pe „de ce”.

„De ce mi se întâmplă mie?”, „de ce sunt așa?”, „ce ar fi fost dacă?” — sunt întrebări fără răspuns disponibil, deci mintea le reia. Cu cât le reia mai mult, cu atât dispoziția scade, iar dispoziția scăzută face gândurile negative mai accesibile. Bucla se autoîntreține.

Cercetarea lui Susan Nolen-Hoeksema a arătat consecvent că stilul ruminativ prezice apariția și durata episoadelor depresive, independent de severitatea inițială. E și una dintre explicațiile propuse pentru rata mai mare de depresie la femei, deși factorii sunt multipli.

Cu ce se confundă

Se confundă cu îngrijorarea, iar distincția e utilă: îngrijorarea privește înainte („dacă se întâmplă X?”) și e centrală în anxietate; ruminația privește înapoi („de ce s-a întâmplat X?”) și e centrală în depresie. Ambele sunt gândire repetitivă negativă și frecvent coexistă. Se confundă și cu reflecția, care e utilă — testul e dacă la final ai un pas concret sau doar aceeași senzație, mai apăsată.

Termeni înrudiți

Metode care lucrează cu asta

De citit mai departe

Definițiile de aici sunt informative. Nu înlocuiesc o evaluare făcută de un specialist și nu sunt suficiente pentru un autodiagnostic.

Un cuvânt nu e un diagnostic

Dacă te-ai regăsit într-un termen de aici, e un semn că merită să vorbești despre asta, nu o etichetă pe care să ți-o pui singur. Doar un specialist care te cunoaște poate spune ce se întâmplă de fapt și ce te-ar putea ajuta.