Sari la conținutul principal

Evitare experiențială

Efortul de a nu simți ceva neplăcut — și mecanismul comun aflat sub anxietate, dependențe, procrastinare și mâncat emoțional.

Conceptul e central în terapia acceptării și angajamentului (ACT) și explică de ce comportamente foarte diferite răspund la aceeași intervenție.

Un gând sau o emoție neplăcută apare. Faci ceva ca să nu o mai simți: eviți situația, verifici, amâni, bei, mănânci, deschizi telefonul. Disconfortul scade imediat — și exact aici e capcana, pentru că ușurarea rapidă întărește comportamentul mai puternic decât orice consecință de peste trei luni.

Costul e că viața se îngustează în jurul evitării. Nu mai mergi la evenimente, nu mai începi proiecte, nu mai spui ce ai de spus. Fiecare evitare cumpără liniște pe termen scurt cu teritoriu pe termen lung.

ACT numește alternativa flexibilitate psihologică: capacitatea de a face loc disconfortului și de a acționa oricum, în direcția care contează.

Cu ce se confundă

Se confundă cu evitarea rezonabilă — a nu pune mâna pe o plită fierbinte nu e evitare experiențială. Criteriul e ce eviți: o situație obiectiv periculoasă, sau o senzație internă. Se confundă și cu odihna sau autoîngrijirea: diferența practică e dacă acțiunea te apropie de ce contează pentru tine sau doar îndepărtează disconfortul. O seară de film poate fi oricare dintre cele două, în funcție de ce urmează după.

Termeni înrudiți

Metode care lucrează cu asta

De citit mai departe

Definițiile de aici sunt informative. Nu înlocuiesc o evaluare făcută de un specialist și nu sunt suficiente pentru un autodiagnostic.

Un cuvânt nu e un diagnostic

Dacă te-ai regăsit într-un termen de aici, e un semn că merită să vorbești despre asta, nu o etichetă pe care să ți-o pui singur. Doar un specialist care te cunoaște poate spune ce se întâmplă de fapt și ce te-ar putea ajuta.