Un atac de panică e o descărcare bruscă a sistemului de alarmă al corpului, în absența unui pericol real. Inima bate cu 140-160, respirația devine superficială, apar transpirații, tremurături, amețeală, furnicături în mâini, senzația de sufocare sau de nod în piept.
Ce sperie cel mai tare nu sunt senzațiile în sine, ci interpretarea lor: „fac infarct”, „înnebunesc”, „mor”. Această interpretare adaugă combustibil — frica de simptome intensifică simptomele. Bucla asta e motivul pentru care un atac se autoîntreține câteva minute.
Fiziologic, un atac de panică nu poate dura la intensitate maximă. Adrenalina se metabolizează în câteva minute și corpul nu are cum să rămână acolo. Vârful vine de obicei în 5-10 minute, iar restul e coada lungă a unui sistem nervos care se liniștește.
Panica nu e periculoasă în sine. E extrem de neplăcută, dar nu produce infarct, nu produce nebunie și nu duce la leșin — tensiunea în timpul unui atac crește, iar leșinul presupune o scădere.