Definiția operațională e a lui Jon Kabat-Zinn, care a introdus practica în medicină prin programul MBSR în 1979: atenție acordată intenționat, în momentul prezent, fără judecată.
Ce nu e: golirea minții. Mintea produce gânduri așa cum inima bate, iar sarcina nu e oprirea lor, ci observarea momentului în care atenția a plecat și readucerea ei. Momentul în care observi că te-ai pierdut e practica, nu eșecul ei — confuzia asta e principalul motiv pentru care oamenii renunță în prima săptămână.
Dovezile sunt solide pentru câteva aplicații specifice, mai puțin pentru altele. Terapia cognitivă bazată pe mindfulness (MBCT) e recomandată de NICE pentru prevenirea recăderii în depresia recurentă, cu reduceri semnificative la persoanele cu trei sau mai multe episoade anterioare. Rezultatele pentru anxietate și durere cronică sunt moderate și consistente.
Nu e potrivit pentru toată lumea și nu în orice moment. La cineva cu traumă neprocesată, atenția prelungită asupra senzațiilor corporale poate declanșa retrăire sau disociere. În aceste cazuri se lucrează cu practici ancorate în exterior și cu supervizare, nu cu ședințe lungi de scanare corporală.