Întrebat „ce simți acum?”, cineva cu alexitimie răspunde onest „nu știu”. Nu e evitare și nu e refuz. Semnalul emoțional ajunge — sub formă de tensiune, greutate, agitație — dar nu e tradus în „sunt furios” sau „mi-e teamă”.
Are trei componente descrise: dificultatea de a identifica emoțiile, dificultatea de a le descrie altcuiva, și un stil de gândire orientat spre exterior — concentrat pe fapte și acțiuni, mai puțin pe viața interioară.
Nu e un diagnostic în sine, ci o trăsătură prezentă pe un continuum. Apare mai frecvent împreună cu traumă timpurie, cu neglijare emoțională și cu autism, dar există și la oameni fără niciunul dintre acestea — inclusiv, foarte des, la bărbați crescuți într-un context în care emoțiile nu se numeau.