Anhedonia nu e tristețe. E absența răsplatei: faci ce îți plăcea și nu se întâmplă nimic înăuntru. Muzica sună la fel, mâncarea are gust, dar nu produc nimic.
Clinic, se împarte în două: anhedonie consumatorie — nu mai simți plăcerea în momentul în care faci lucrul — și anhedonie anticipatorie, nu mai aștepți cu nerăbdare nimic. A doua e adesea prima care apare și cea mai ratată, pentru că arată ca lipsa de motivație.
E unul dintre cele două criterii de bază pentru episodul depresiv major, alături de dispoziția scăzută — iar diagnosticul se poate pune cu anhedonie chiar dacă persoana nu se descrie ca tristă. De aceea „nu sunt trist, doar nu mai simt nimic” e o propoziție care merită luată în serios.