Până în anii '60 se credea că creierul adult e fix. Astăzi știm că sinapsele se întăresc sau slăbesc în funcție de utilizare, că se formează conexiuni noi și că în hipocamp apar neuroni noi și la adult.
Formularea populară — „neuronii care se activează împreună se leagă împreună”, atribuită lui Donald Hebb — e simplificată, dar prinde ideea: repetiția schimbă structura. Un tipar de gândire practicat zilnic timp de zece ani are un corespondent fizic, iar unul nou trebuie construit, nu doar decis.
De aici două consecințe practice, în direcții opuse. Prima e optimistă: tiparele nu sunt permanente și se pot schimba la orice vârstă. A doua e realistă: schimbarea cere repetiție, nu înțelegere. Insight-ul într-o ședință nu rescrie zece ani de practică — de asta terapiile eficiente includ teme între ședințe, iar cele care se opresc la conversație produc mai puțin.
Cuvântul e și puternic exploatat comercial. Faptul că un exercițiu „schimbă creierul” nu spune nimic despre utilitate: orice activitate schimbă creierul, inclusiv una inutilă.