Termenul vine dintr-o piesă din 1938, Gas Light, în care un soț schimbă discret intensitatea lămpilor cu gaz și apoi insistă că soția își imaginează.
Mecanismul e cumulativ, nu un eveniment. „Nu am spus niciodată asta.” „Exagerezi.” „Ești prea sensibilă.” „Îți imaginezi.” Fiecare, luată separat, e o replică obișnuită dintr-o ceartă. Repetate sistematic, produc un efect specific: începi să-ți verifici propriile amintiri cu celălalt, în loc să te bazezi pe ele.
Semnul distinctiv nu e conținutul replicilor, ci rezultatul: ajungi să ții dovezi. Mesaje salvate, note despre conversații, martori. Nevoia de a-ți documenta propria realitate e cel mai clar indicator că ceva nu e în regulă.