Validarea e cea mai des recomandată abilitate de comunicare și cea mai des înțeleasă greșit. Nu înseamnă a fi de acord. Nu înseamnă a spune că celălalt are dreptate. Înseamnă a comunica: „ce simți are sens, dat fiind de unde privești.”
Formularea practică: descrii emoția, apoi contextul care o explică. „Ești supărat pentru că ai muncit trei săptămâni la asta și nimeni nu a spus nimic.” Atât. Fără „dar”, pentru că orice urmează după „dar” anulează ce a fost înainte.
Contrariul ei — invalidarea — e adesea binevoitoare: „nu e chiar așa de grav”, „măcar ai un job”, „gândește pozitiv”. Toate transmit același mesaj de fond: reacția ta e greșită. Rezultatul e că persoana nu se simte liniștită, ci singură.
În DBT, validarea e o abilitate predată explicit, tocmai pentru că nu e intuitivă.