EMDR (Eye Movement Desensitization and Reprocessing) pornește de la ideea că o amintire traumatică nu a fost procesată normal. Amintirile obișnuite se estompează, își pierd încărcătura, se integrează în povestea vieții tale. O amintire traumatică rămâne blocată în forma brută: aceleași imagini, aceleași senzații corporale, aceeași intensitate ca în prima zi.
Metoda a fost dezvoltată de Francine Shapiro la sfârșitul anilor '80, după ce a observat că mișcările oculare spontane păreau să reducă intensitatea gândurilor tulburătoare. Ce a urmat sunt trei decenii de studii clinice — EMDR e astăzi una dintre puținele metode recomandate explicit pentru PTSD de Organizația Mondială a Sănătății.
Diferența practică față de terapiile prin vorbire e esențială pentru mulți pacienți: nu ți se cere să descrii evenimentul în detaliu. Te concentrezi pe imaginea cea mai dificilă, pe senzația din corp și pe credința negativă asociată — dar naratiunea completă nu e obligatorie.