Dacă TCC întreabă „ce gândești acum?”, terapia psihodinamică întreabă „de unde vine asta?”. Premisa ei e că o parte importantă din ce ne conduce e în afara conștientului: tipare formate devreme, în primele relații, care se repetă apoi cu parteneri, șefi și prieteni.
E versiunea contemporană a psihanalizei clasice, dar mult mai practicabilă: stai pe scaun, nu pe canapea, te vezi o dată pe săptămână, nu de patru ori, iar terapeutul e activ în conversație, nu tăcut.
Ce urmărește nu e dispariția rapidă a simptomului, ci înțelegerea funcției lui. Anxietatea ta socială poate fi ultima verigă dintr-un lanț care începe cu un părinte imprevizibil. TCC te învață să o gestionezi. Psihodinamica te ajută să înțelegi de ce a apărut — și ambele lucruri sunt utile, în momente diferite.