Somnul nu e uniform. În a doua parte a nopții, somnul profund se rărește și predomină REM-ul, iar pragul de trezire e natural mai jos. Toată lumea se trezește scurt de câteva ori — diferența e ce se întâmplă în următoarele treizeci de secunde.
Cortizolul începe să crească în orele dinaintea trezirii, ca parte din ritmul circadian normal. La un sistem deja activat, creșterea aceasta e suficientă ca să treacă pragul. Te trezești, iar mintea pornește imediat pe subiectul cel mai încărcat — bani, muncă, o conversație nerezolvată.
Al doilea strat e învățat. După câteva săptămâni, corpul asociază patul cu starea de alertă, iar anticiparea („o să mă trezesc iar”) devine ea însăși un declanșator. Aici insomnia devine o problemă separată de ce a produs-o inițial.