Ritmul nu e o preferință administrativă. Continuitatea e ce permite muncii să se acumuleze: la două săptămâni distanță, o parte din fiecare ședință se duce pe reconectare, iar temele dintre ședințe își pierd contextul.
Cum evoluează, de obicei:
- Faza inițială — săptămânal, până când lucrurile se stabilizează. Pentru majoritatea, primele două-trei luni.
- Faza de lucru — tot săptămânal în terapiile structurate ca TCC, unde temele au un ritm; uneori la două săptămâni când situația e stabilă.
- Consolidare — la două săptămâni, apoi lunar, pe măsură ce te descurci singur.
- Întreținere — o ședință la câteva luni, opțional. Costă puțin și prinde recăderile devreme.
Excepții reale: DBT presupune două întâlniri pe săptămână, individuală plus grup. EMDR poate cere ședințe mai lungi, de 90 de minute. Iar în perioade de criză, frecvența crește temporar.
Dacă motivul pentru care mergi mai rar e financiar, spune-o direct — mulți terapeuți au tarife adaptate, iar o ședință la două săptămâni ținută constant e mult mai bună decât una săptămânală abandonată după o lună.